Istoricul Parohiei Alexandru cel Bun

Aşezarea are o morfo-structură de tip adunat, este un sat de vale situat în N judeţului Iaşi şi la 6,1 km de centrul comunei, pe drumul comunal DC4. Este un sat mic, cu o populaţie de aproape 400 de locuitori şi o suprafaţa de teren intravilan de aproape 70 ha. Învăţământul este prezent în sat prin existenţa unei şcoli primare şi a unei grădiniţe.                                                                  Relieful satului  se prezintă sub forma de interfluvii largi, cu platouri întinse şi cu versanţi cu diferite grade de înclinare. Terenurile de pe interfluvii sunt foarte fertile, fiind favorabile culturilor de cereale şi plante tehnice. Pantele sunt cuprinse între 50-250 şi sunt adesea afectate de procese de eroziune sau de alunecări. Altitudinea maximă atinsă este de 128,2m.                                           Clima este temperat-continentală, cu ierni geroase şi veri foarte călduroase. Temperatura medie a anului este cuprinsă între +9,60C şi +160C, iar media precipitaţiilor anuale nu depăşeşte 475mm - 640 mm.                             Terenurile agricole oferă condiţii favorabile pentru culturile de cereale, plante tehnice, legume şi viţă de vie. Satul poate furniza cereale, carne şi legume, iar creşterea animalelor şi piscicultura fiind domenii de activitate care pot fi extinse.                                                                                       Satul este străbătut de pârâul Hluza . În perimetrul satului se află iazurile Alexandru cel Bun 1 şi 2 şi heleşteul de iernare Alexandru cel Bun.  Învăţământul primar şi preşcolar este susţinut prin existenta unei şcoli primare şi a unei grădiniţe.                                                                           Habitatul este foarte diversificat. Există case ţărăneşti, specific centrului Moldovei.                                                                                                 Creşterea animalelor (bovine, porcine şi în special ovine) reprezintă o ramură a agriculturii cu o bogată tradiţie în zonă. Satul  dispune de un bogat fond furajer natural , ceea ce a favorizat dezvoltarea acestei îndeletniciri.                         Religia locuitorilor satului este creştin-ortodoxă, fără imixtiuni ale altor culte sau secte. Viaţa religioasă este desăvârşită prin existenţa unei biserici ortodoxe, ce-i are ca ocrotitori pe Sfântul Ierarh Spiridon şi Sfinţii Împăraţi Constantin si Elena.                                                                                     Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în anul 1921 şi sfinţită în anul 1923[1],  în acelaşi an de către Protoiereul Gheorghe Niculea. Din anul 1923 Parohia Alexandru cel Bun va fi filie a Parohiei Iacobeni până în anul 2000, când va deveni parohie de sine stătătoare. Zidăria este din cărămidă, iar fundaţia este din piatră, dăruită de boierul Maximovici Grigore din satul Hălceni, comuna Şipote.    Boierul Alexuc Vasile, fost prefect al judeţului Iaşi[2], a donat bisericii în construcţie suma de 50000 de lei, o sumă importantă pentru acele vremuri. Cărămida a fost donată de stat şi  adusă de către credincioşi cu căruţele de la Tabăra, unde a fost demolată fosta Manutanţă, în care se cocea pâinea pentru prizonierii de război.                                                                       Planul bisericii este de tip treflat, cu doua abside în pronaos şi turn clopotniţă pe pridvor, fiind executat de către arhitectul Constantin Băicoianu, dintre ale cărui realizări amintim Atheneul Român, Curtea de Conturi şi consolidarea  Mănăstirilor Cetăţuia din Iaşi şi Mihai Vodă din Bucureşti.        Iconostasul este din lemn de brad, vopsit auriu, iar icoanele sunt ferecate şi argintate. Cu timpul ea a suferit diverse reparaţii, în anul 1956 extinzându-i-se  pridvorul.                                                                                                 Reparaţii capitale a suferit în exterior în anul 2000 când a fost tencuită în praf de piatră şi reparat acoperişul, iar între anii 2005-2008 s-a intervenit asupra interiorului, când pereţii au fost decapaţi până la cărămidă, consolidaţi, tencuiţi, pregătiţi pentru executarea picturii, şi executarea ei în tehnica ulei.  

Preoţi slujitori:

• Preot Theodor Rugină, născut în 1868 în satul Rediul Mitropoliei. A urmat şcoala primară în satul natal, după care seminarul şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi. A fost hirotonit preot la 1 ianuarie 1908 prin Decretul 2685[3], şi din acelaşi an este numit paroh la Parohia Iacobeni. A fost un preot activ, lucru dovedit de gradele preoţeşti ce le-a primit: confesor în 1908, sachelar în 1923 şi iconom în 1925. În timpul păstoririi sale biserica a fost dotată cu veşminte, cărţi de cult, sfinte vase şi tot ceea ce este necesar slujirii cultului divin.  După o slujire de două decenii, a fost chemat la Domnul la data de 8 iunie 1928. Este înmormântat în curtea Bisericii din Iacobeni ;
• Preot Dimitrie  V. Argint, născut la 16 iulie 1907 în comuna Şişcani[4], judeţul Vaslui, ca fiu al lui Vasile şi Elena Argint. A urmat şcoala primară în satul natal, după care seminarul şi Facultatea de Teologie din Cernăuţi, pe care a absolvit-o în 1928. Se căsătoreşte cu fiica preotului  Theodor Rugină , Eugenia. Este hirotonit preot la 6septembrie 1928, prin Decretul 5967, şi în acelaşi an este numit paroh la Parohia Iacobeni. În timpul slujirii sale biserica a fost dotată cu tot ceea ce este necesar slujirii cultului divin.  La 27 septembrie 1935, prin Decretul 8424 s-a transferat  la Parohia Bivolari. În timpul Campaniei  din Răsărit (1942), a fost confesor cu gradul de căpitan al Regimentului 35 Infanterie, pe care l-a urmat în teatrele de operaţiuni de pe front. În 1945 s-a transferat în Capitală la Biserica Albă. În 1947 este numit directorul IBMBOR. Îi este înscenat un proces politic, de către regimul communist, şi condamnat la 6 ani de temniţă  şi muncă grea în  închisorile comuniste de la Jilava, Aiud şi Canal. După revenirea din temniţă a mai slujit ca preot în Bucureşti până la pensionare. S-a stins din viaţă în 1988, fiind înmormântat în cimitirul Bellu  de pe Calea Şerban Vodă din Bucureşti.   
• Preot Munteanu Gheorghe
• Preot Palaghiu Mircea
• Preot Romanescu Mitrofan,  s-a născut  în Basarabia la 4 iunie 1884, în satul Cotova, judeţul Soroca, ca fiu al lui Gheorghe şi Ana Romanescu. Era , probabil, absolvent al Seminarului Ortodox din Chişinău. De la sfinţia sa a rămas în inventarul bisericii un Sfânt Potir pe care este incizat numele său. În ziua de 6 ianuarie 1953, părintele Mitrofan a trecut în lumea celor drepţi. Este înmormântat în curtea Bisericii Alexandru cel Bun.
• Preot Gheorghe  Pogor, s-a  născut la data de 14 ianuarie1914, în satul Rădeni, comuna Roşcani, judeţul Iaşi, ca fiu al lui Gheorghe şi Zamfira Pogor. Era absolvent al unei Facultăţi de Teologie Ortodoxă. A murit în ziua de 2 mai 1959(Vinerea Mare), lovit de tren, în apropierea localităţii Vlădeni.
• Preot Mihăileanu Mihai
• Preot Botoşineanu Mihai
• Preot Pipirig Alexandru, a slujit până în 1984.
• Preot Constantin Nechifor, s-a născut la 5 august 1960 în municipiul Iaşi, ca fiu al lui Gheorghe şi Elena. A urmat şcolile primară şi gimnazială, apoi Seminarul Teologic Ortodox de la Neamţ şi Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” –Secţia Pastorală , din cadrul Universităţii „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este hirotonit preot în 1984 pe seama Parohiei Iacobeni, unde a slujit până în1998, când i se aprobă transferul la Parohia Vlădeni, unde slujeşte şi în  prezent. Este tatăl a doi copii.
• Preot Amarandei Ioan, născut în satul Şipote , comuna Şipote, judeţul Iaşi, ca  cel de-al treilea copil al lui Petru şi Maria. A urmat ciclul primar la şcoala din sat, apoi ciclul gimnazial la şcolile nr. 6 şi 23 din Constanţa. În 1988 dă admitere la Liceul „ Navrom ” din Constanţa pe care îl absolvă în 1992. În acelaşi an  este admis la cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” –Secţia Pastorală, din cadrul Universităţii „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi , pe care o absolvă în 1997, având ca temă de licenţă „Misiunea fraţilor Chiril şi Metodie”. Se căsătoreşte  în anul 1997cu Albu Mihaela- Tatiana, de asemenea absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” –Secţia Patrimoniu,  din cadrul Universităţii „ Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este părintele a trei  copii, Marta-Ionela şi gemenii Matei-Rareş şi Maria- Codrina.  Este hirotonit preot în 1998 pe seama Parohiei Iacobeni, unde a slujit până în anul 2005, când în virtutea dreptului de a alege, alege să fie preot în nou înfiinţata parohie Alexandru cel Bun, ce-i fusese filie, unde slujeşte şi în  prezent.  În timpul păstoririi sale biserica a fost înnoită cu veşminte, cărţi de cult, sfinte vase şi tot ceea ce este necesar slujirii cultului divin, şi a suferit  reparaţii capitale  după cum urmează:  în exterior în anul 2000 a fost tencuită în praf de piatră şi reparat acoperişul, iar între anii 2005-2008 s-a intervenit asupra interiorului, când pereţii au fost decapaţi până la cărămidă, consolidaţi, tencuiţi, pregătiţi pentru executarea picturii în ulei, de către pictorii ieşeni Stratulat  Ciprian şi Bodogan  Cristian. Cimitirul satului a fost extins, însumând o suprafaţă de circa 3 ha, create alei, străjuite de pomi fructiferi şi tei.